ARHEOLOGIA INDUSTRIALA


Arheologia industrială
este un domeniu interdisciplinar de studiu al mărturiilor, materiale sau imateriale a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor şi a structurilor, a aşezărilor omeneşti şi a peisajelor urbane sau naturale, create pentru sau de către procesele industriale. Arheologia Industrială se foloseşte de metodele de investigaţie cele mai potrivite pentru a creşte gradul de înţelegere a trecutului şi prezentului industrial. În plus, ea presupune studiul tehnicilor de muncă şi producţie utilizate.

Patrimoniul industrial
este constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificaţie istorică, tehnologică, socială, arhitecturală şi ştiinţifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, maşini şi instalaţii, laboratoare, mori şi fabrici, mine şi situri pentru procesare şi rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă şi folosită, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de industrie cum ar fi locuinţe, lăcaşuri de cult, clădiri pentru educaţie etc.

Perioada istorică

de interes principal se extinde de la începutul Revoluţiei Industriale din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până în prezent şi examinează de asemenea rădăcinile ei pre-industriale şi proto-industriale.

extras din Carta Patrimoniului Industrial TICCIH 2003




vineri, 29 octombrie 2010

CFR a hotarat inchiderea caii ferate istorice Oravita-Anina!



Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a hotărât ca de la 1 noiembrie 2010 calea ferată Oraviţa-Anina, una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căi ferate montane de ecartament normal din Europa, să fie închisă ca neprofitabilă. Linia este clasată ca monument istoric - ansamblu de valoare nationala având codul în Lista Monumentelor Istorice 2004 CS-II-a-A-10949.02

Este vorba de o cale ferată construită de austrieci între 1847-1863 (cea mai veche de pe teritoriul României de azi, alături de linia Oraviţa – Iam) care, pe o distanţă de 33,4 km, are 14 tuneluri cu o lungime totală de 2084 m, 10 viaducte cu o lungime totală de 843 m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de aproape 10 km si taieturi în munti pe o lungime de 21 km, precum şi 7 gări. Este o excepţională realizare tehnică şi una dintre cele mai abrupte căi ferate fără cremalieră din Europa, fiind deseori comparata, pe buna dreptate, atat datorita calitatilor sale tehnice cat si frumusetii peisajului, cu linia austriaca Semmeringinscrisa in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Publicul a apreciat valoarea acestei căi ferate la emisiunea-concurs RESTAURARE de la TVR1, in anul 2009, când, în clasamentul final s-a numărat printre câştigători, la concurenţă cu cetatea Sighişoarei, cetatea Făgăraşului sau alte monumente de marcă ale României.

Cu siguranţă linia nu este profitabilă în modul în care Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a înţeles să o exploateze sau a ştiut să(nu)-i facă reclamă. În mod paradoxal, Societatea Feroviara de Turism “S.F.T . – C.F.R .” SA, creată tocmai pentru exploatarea unor astfel de linii istorice cu potenţial turistic, nu a utilizat acest traseu, cel mai spectaculos şi valoros din ţară. Atunci când este vorba de valori ale patrimoniului cultural naţional, nu rentabilitatea ar trebui să fie însă principalul criteriu de evaluare.

Interesant este că turiştii străini – majoritatea din Austria şi Germania, ţări cu tradiţie în turismul feroviar – fără ca liniei să i se facă vreo reclamă în străinătate – vin vara în număr mult mai mare decât românii: renumele căii ferate Oraviţa-Anina zboară doar prin viu grai şi internet, prin pozele transmise de cei care au parcurs-o cu trenul. De asemenea specialişti din România şi străinătate sunt deosebit de interesaţi de această excepţională realizare tehnică de la jumătatea secolului al XIX-lea despre care au publicat numeroase articole şi studii.

O promovare organizată la nivel central (Ministerul Turismului, Regionala de CF Timişoara, Societatea de Turism Feroviar etc) va putea face mult mai mult. Parteneriatul direct cu asociaţiile de “Eisenbahnfans” sau cu retele de turism industrial din Europa va aduce cu siguranţă mai mulţi vizitatori. În cazul în care CFR nu mai poate administra eficient acest traseu, o parte dintre responsabilităţi pot fi preluate de cele două primării – Oraviţa şi Anina, care şi-au arătat deja disponibilitatea în acest sens prin demersuri oficiale. Specialişti străini cu experienţă în recuperarea unor astfel de trasee istorice pot fi cooptaţi în proiecte cu finanţare europeană.

Aşa cum ştim din experienţe anterioare de linii închise şi şi intrate în „conservare” (a se vedea linia cu cremalieră Bouţari – Subcetate, dispărută în întregime) oprirea circulaţiei trenurilor (decisă de conducerea CFR Călători începând cu data de 1 noiembrie 2010), va duce în mod sigur la degradarea ireversibilă şi extrem de rapidă a liniei. Se va fura totul, de la şine la cabluri de semnalizare, de la cărămizile cantoanelor din 1863 la arcurile vagoanelor. 33 de kilometri prin pădure şi pe abrupturi stâncoase sunt greu de păzit, iar zona întreagă, defavorizată, cu o rată a şomajului ridicată, supravieţuieşte în parte şi datorită recuperării de material...

O singură pereche de trenuri pe zi ar asigura supravieţuirea acestei importante căi ferate până la găsirea unei soluţii de exploatare turistică profitabilă ce ar oferi locuri de muncă şi ar contribui la dezvoltarea economică a zonei. S-ar putea asigura un viitor turistic unei întregi zone defavorizate: Oraviţa, Anina, Reşiţa şi restul localităţilor implicate în minerit şi metalurgie, unde şomajul este deosebit de ridicat dar frumuseţile naturii, rezervaţiile naturale, tradiţiile locale şi patrimoniul construit (nu în ultimul rând cel industrial) pot constitui tot atâtea atracţii turistice.

Dacă această abordare ar fi fost pusă în practică de CFR, linia Oraviţa – Anina ar fi fost acum, după 20 de ani de “capitalism”, una dintre atracţiile României în lume. Oraviţa – Anina ar fi putut deveni un brand…

Asociaţia pentru Arheologie Industrială din Romania – AIR face un apel către Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi către toate forurile de decizie în domeniu pentru păstrarea în funcţiune a căii ferate Oraviţa-Anina. În acelaşi timp AIR, organism afiliat Comitetului Internaţional pentru Conservarea patrimoniului Industrial (TICCIH), îşi oferă colaborarea pentru realizarea studiilor necesare precum şi pentru cooptarea de specialişti străini în vederea elaborarii unui plan de punere în valoare si promovare a acestei bijuterii tehnice. Suntem convinşi că sute de entuziaşti ai căilor ferate din România vor dori de asemenea sa contribuie la salvarea acestui monument tehnic de valoare europeana.


marți, 5 octombrie 2010

Workshop la ICR 14-15 octombrie 2010 PATRIMONIU INDUSTRIAL PENTRU COMUNITATE


Asociaţia pentru Arheologie Industrială – AIR şi Institutul Cultural Român au plăcerea de a vă invita la workshop-ul Patrimoniu industrial pentru comunitate ce va fi organizat în perioada 14-15 octombrie 2010. Scopul workshop-ului este de a conştientiza şi promova protec'ia şi valorificarea patrimoniului arhitectural industrial în rândul instituţiilor şi autorităţilor locale bucureştene, precum şi al societăţii civile.

Workshop-ul se desfăşoară în cadrul proiectului Parteneriat pentru valorificarea patrimoniului arhitectural industrial din România derulat în parteneriat cu Fundaţia Transylvania Trust, Fundaţia Armeană Dumbrăveni, Asociaţia Democratică a Tinerilor Maghiari din Baia-Sprie – MADISZ şi Folkeuniversitetet I Fjellregionen, Norvegia şi finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.


Joi 14 octombrie

ICR - Aleea Alexandru 38

16.45 Înregistrarea participanţilor; 17.00 Deschiderea workshop-ului - Prezentarea proiectului de parteneriat; 17.15 Arheologia Industrială în România - o misiune imposibilă? - Irina Iamandescu, preşedinte al AIR - Asociaţia pentru Arheologie Industrială; 18.00 Patrimoniu industrial şi comunitate în România: o schimbare de paradigmă - Sergiu Nistor, preşedinte al ICOMOS România; 18.45 Patrimoniul industrial - catalizator al regenerării. Studii de caz din Marea Britanie - David Baxter, director de programe europene, Institute of Historic Building Conservation; 19.30 Dezbatere pe temele prezentate

Vineri 15 octombrie

12.00 Tur al patrimoniului industrial din zona Filaret – Antrepozite cu atenţie specială pentru exemplul de conversie de la The Ark - Vama Antrepozite. Întâlnire la Fântâna cu Zodiac - intrarea principală în Parcul Carol (turul se va face cu autocarul şi se va încheia la ora 16.45 la ICR).

ICR - Aleea Alexandru 38

17.00 Oportunităţi de finanţare în valorificarea patrimoniului industrial - Alex Oprea, Ministerul Culturii si Patrimoniului Naţional, Unitatea de Management a Proiectului de Reabilitare a Monumentelor Istorice; 17.45 Vechile industrii si mirajul terenului in transformările urbane - Adrian Crăciunescu, Catedra de Conservarea şi Restaurarea Patrimoniului – UAUIM; 18.30 Valori de patrimoniu industrial din Iași - un posibil muzeu de arheologie industrială - Lenuţa Chiriţă, Complexul Naţional Muzeal Moldova - Iaşi; 19.15 Dezbatere pe temele prezentate

Pentru detalii şi confirmarea participării puteţi contacta AIR: 0745041402, arheologieindustriala@gmail.com


vezi si
http://www.icr.ro/workshop_patrimoniu_ind