Incendiu la Moara Assan

Un incendiu de proportii a dstrus noaptea trecuta o parte a Morii Assan monument istoric de valoare nationala (Cod L.M.I. 2004 B-II-m-A-19692). Moara Assan reprezinta un moment de referinta pentru dezvoltarea industriei romanesti atat prin calitatea arhitecturala a imobilelor cat si prin dotarea tehnica la momentul constructiei - 1853. Moara Assan este, de asemenea, unul dintre putinii martori inca pastrati privind evolutia industriala a orasului, nu rare fiind exemplele de constructii industriale valoroase demolate in ultimii ani. Nu in ultimul rand ansamblul are un mare potential de conversie.
Desi inca din 2005, Ministerul Culturii si Cultelor a sesizat proprietarul si autoritatile competente - Primarie, Politie, Parchet, Inspectia in Constructii - cu privire la ilegalitatea demolarilor si necesitatea punerii in siguranta a monumentului, masurile luate au fost inexistente sau insuficient de ferme, ajungandu-se la situatia de azi in care monumentul serveste drept refugiu pentru persoane fara adapost si este vizat de avantul dezvoltarii imobiliare din Bucuresti care nu doreste sa se impiedice de un ....monument istoric.

Imagini din dimineata de dupa incendiu la:
http://picasaweb.google.com/arheologieindustriala/IncendiuLaMoaraAssan

Reportaj PRO TV

http://www.protv.ro/stiri/eveniment/monument-istoric-devastat-moara-lui-assan-a-cazut-prada-flacarilor.html

MOARA ASSAN - SCURT ISTORIC
Extras din comunicarea domnului arhitect Catalin Zafiu la Primul atelier de arheologie industriala, Bucuresti, decembrie 2001

In 1853, negustorii George Assan (1821 - 1866) si Ioan Martinovici (1820 - 1882) intemeiaza prima moara cu aburi din Bucuresti. Ei aveau la acea data, in asociatie, o pravalie mare sub firma "Crucea de aur" (in alt loc gasim "Cucul de aur"- D.Z. Furnica) din Hanul Serban Voda, pe strada Lipscani colt cu Smirdan (fosta Germana).
Intrind in tratative cu firma Siegel din Viena, au adus in 1853 masina cu vapori si toata instalatia necesara punerii in functiune a morii. Transportul cazanului, in greutate de 7000 kg., s-a facut in doua etape: doua saptamini pe Dunare, de la Viena la Giurgiu si patru saptamini de la Giurgiu la la Bucuresti, pe sosele aflate intr-o stare foarte proasta. Cazanul a fost transportat circa 60 km. pe un car tras de zece perechi de boi, cu rotile ferecate si o platforma solida, fiind necesara refacerea si consolidarea tuturor podurilor si podetelor de pe traseu. Deasemenea, pe portiunile unde soseaua era in stare proasta, se puneau scinduri groase care dupa ce erau depasite se mutau iar in fata.
Moara a fost instalata cu toate anexele pe un teren cu suprafata de 40000 mp, pe Soseaua Stefan cel Mare nr. 103 (mai tirziu 131; 139), fiind delimitat de Str. Lizeanu si Soseaua Colentina.
Cind cosul principal al fabricii, prevazut de 24 m, a ajuns aproape de 10 m primaria orasului a intervenit si a stopat constructia lui " sub cuvint ca: ce, o sa se ajunga la cer?...". Numai dupa ce au fost facute demersuri repetate si s-a platit o cautiune a continuat constructia pina la inaltimea stabilita, "moara de foc de la Obor" sau "vaporul lui Assan" devenind pentru un timp punctul de curiozitate al imprejurimilor. Insa o problema a fost sa fie convinsi brutarii sa macine aici, existind temerea ca faina astfel produsa se arde si nu se mai poate face piine cu ea. Norocul a fost ca a venit iarna deosebit de geroasa si morile de apa inghetind au fost nevoiti sa incerce si acesta a fost inceputul sfirsitului pentru morile de apa din Bucuresti.
In anul 1865, George Assan se desparte de asociatul sau si ramine singurul propietar al fabricii. Dupa moartea sa, in 1866, conducerea intreprinderii a ramas sotiei acestuia, Alexandrina, care o lasa apoi in anul 1884 celor doi fii, Basile si Gheorghe, care isi facusera studiile in strainatate. In 1894 a fost infiintata de catre acestia o noua sectie de lacuri si culori, iar moara macina la acea data 7 vagoane de griu in 24 de ore.
In anul 1903 a fost sarbatorita o jumatate de secol de la infiintare si cu acest prilej s-au mai adaugat citeva constructii, "iar la cladirea principala in virful turnului s-a pus un ceas mare, avind dedesubt, in cifre de bronz, mari si vizibile de departe, anii 1853 - 1903.
Ceasul lui Assan, care functiona foarte exact, a fost zeci de ani masuratorul timpului pentru toti oamenii din cartierul Obor-Colentina." (dupa G. Potra).
In 1903 se construieste un nou siloz de grane, care e cea mai inalta cladire din Bucuresti - 41 m inaltime, 28 de silozuri (magazii) si doua etaje sub ele avind capacitatea de inmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grinelor) izolat intr-un ambalaj de beton la fund si zidarie pe lature (pereti din scinduri de la Sinaia si Azuga, puse pe lat si batute in cuie - 50 de vagoane de scinduri si un vagon de cuie); acoperisul era de fier. (B.G. Assan)
Inainte de acesta a existat insa un alt siloz, construit in 1892 si care a functionat pina la terminarea celui mare in 1906, "syloz - magazie de grane / system american" - dupa planurile constructorului G. Luther din Braunschweig, executantul sylozurilor din Galatz - Braila (PMB - Serviciul Tehnic, autorizatie constructie cu plan si sectiune din 27 aprilie 1892, dosar nr. 63 / 1892)
Dupa 1903, moara Assan a fost dotata cu energie electrica, avind uzina proprie iar in iunie 1930 a fost transformata in Societate Anonima pe actiuni cu un capital de 4 milioane lei deplin varsat, sub denumirea "Fabricele Assan", care cuprindeau patru industrii diferite: macinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri si culori, sapunuri si chit.
Fabrica a fost permanent adusa la zi cu cele mai noi utilaje si tehnologii, fratii Assan fiind interesati de tot ceea ce e mai nou si mai bun in domeniul industrial, facind numeroase calatorii in toata lumea in acest scop. In August 1943 s-au introdus gazele naturale de catre Societatea Generala de Gaz si Electricitate, Electrogaz S.A.R. ca urmare a Decretului-Lege nr. 107 dat de catre Ministerul Inzestrarii Armatei si al Productiei de Rasboiu (cu termen limita la 17 septembrie 1943). In 1974 se da in folosinta fabrica de piine "Graul" azi S.C. Graul S.A., actualul proprietar.